La separazione delle coppie di cittadini extra comunitari

La separazione delle coppie di cittadini extra comunitari

AVVOCATO SERGIO ARMAROLI ESPERTO SEPARAZIONI DIVORZI TRA STRANIERI

Salve. E’ un periodo che spesso ne capitano di varie ed eventuali.

Codice civile art. 116
Legge 30 maggio 1995, n. 218
– ” Riforma del sistema italiano di diritto internazionale privato” art. 27
Decreto del Presidente della Repubblica 3 novembre 2000, n. 396
– Regolamento per la revisione e la semplificazione dell’ordinamento dello stato civile, a norma dell’art. 2 comma 12 della legge 15 maggio 1997, n. 127
Legge 19 novembre 1984, n. 950
– “Convenzione relativa al rilascio di un certificato di capacità matrimoniale adottata a Monaco il 5 settembre 1980”
Legge 13 ottobre 1965, n. 1195
– “Scambio di note tra l’Italia e gli Stati Uniti d’America relativo ai matrimoni celebrati in Italia da cittadini degli Stati Uniti d’ America”
Sentenza Corte Costituzionale nr. 245 del 25/07/2011
L’art. 63 comma 2 lett. d) del rsc dice che i matrimoni/unioni celebrati presso la sede diplomatica o consolare straniera in Italia fra cittadini stranieri sono trascrivibili in Italia se esiste una specifica convenzione in materia. Con il Marocco è stata ratificata questa convenzione con legge 143/1996.
Cercando e leggendo ho capito che:
– per 2 stranieri che si sposano/uniscono presso la sede consolare straniera in Italia il matrimonio/unione è trascrivibile se esiste una specifica convenzione;
– a parte il caso dell’art. 19 del rsc, la disposizione si applica anche al caso di stranieri che si siano così sposati/uniti, anche se nel frattempo uno di loro o entrambi sono diventati Italiani, perchè erano stranieri che si sono sposati/uniti nel rispetto della loro legge quindi l’atto è trascrivibile;
– se entrambi sono stranieri MA NON eiste una specifica convenzione, la normativa non stabilisce eccezioin MA secondo In tutto ciò NON ho trovato nulla che disciplini il caso del matromonio/unione presso il consolato straniero contratto da un Italiano; anzi pare proprio che non sia mai trascrivibile perchè sarebbe un matrimonio/unione celebrato in Italia in modo irregolare, dato che il consolato “).

 

– Regolamento per la revisione e la semplificazione dell’ordinamento dello stato civile, a norma dell’art. 2 comma 12 della legge 15 maggio 1997, n. 127
Legge 19 novembre 1984, n. 950
– “Convenzione relativa al rilascio di un certificato di capacità matrimoniale adottata a Monaco il 5 settembre 1980”
Legge 13 ottobre 1965, n. 1195
– “Scambio di note tra l’Italia e gli Stati Uniti d’America relativo ai matrimoni celebrati in Italia da cittadini degli Stati Uniti d’ America”
Sentenza Corte Costituzionale nr. 245 del 25/07/2011
L’art. 63 comma 2 lett. d) del rsc dice che i matrimoni/unioni celebrati presso la sede diplomatica o consolare straniera in Italia fra cittadini stranieri sono trascrivibili in Italia se esiste una specifica convenzione in materia. Con il Marocco è stata ratificata questa convenzione con legge 143/1996.
Cercando e leggendo ho capito che:
– per 2 stranieri che si sposano/uniscono presso la sede consolare straniera in Italia il matrimonio/unione è trascrivibile se esiste una specifica convenzione;
– a parte il caso dell’art. 19 del rsc, la disposizione si applica anche al caso di stranieri che si siano così sposati/uniti, anche se nel frattempo uno di loro o entrambi sono diventati Italiani, perchè erano stranieri che si sono sposati/uniti nel rispetto della loro legge quindi l’atto è trascrivibile;
– se entrambi sono stranieri MA NON eiste una specifica convenzione, la normativa non stabilisce eccezioin MA secondo In tutto ciò NON ho trovato nulla che disciplini il caso del matromonio/unione presso il consolato straniero contratto da un Italiano; anzi pare proprio che non sia mai trascrivibile perchè sarebbe un matrimonio/unione celebrato in Italia in modo irregolare, dato che il consolato “

 

Occorre innanzitutto tenere presente che, ai sensi dell’art. 30 della legge 31 maggio 1995, n. 218, i rapporti patrimoniali tra coniugi sono regolati dalla legge applicabile ai loro rapporti personali che, secondo l’art. 29 è la loro legge nazionale comune o, se hanno diverse cittadinanze o più cittadinanze comuni, quella dello Stato nel quale la loro vita matrimoniale è prevalentemente localizzata.

Si è al riguardo sottolineato come la concreta individuazione del luogo in cui la vita matrimoniale è prevalentemente localizzata è una questione di fatto che può risultare di difficilissima soluzione, sebbene questo coincida, nella normalità dei casi, con la residenza comune dei coniugi, intesa come residenza effettiva ed abituale.

Come funziona un matrimonio in Marocco?

Quante volte si possono sposare in Marocco?

Quale matrimonio è valido in Italia?

Come convalidare un matrimonio in Italia?

ANALIZZIAMO LEGGE APPLICABILE SE UNO DEI CONIUGI E’ ITALIANO

 

. In tema di responsabilità genitoriale, affidamento dei figli e mantenimento degli stessi, doveva farsi riferimento alla Convenzione dell’Aja del 05/10/1961 ed all’art. 36 bis L. 218/1995, che sancisce l’applicazione necessaria della legge italiana in queste materie ogniqualvolta venga adito un giudice italiano.

Per le obbligazioni alimentari, deve farsi riferimento alla legge dello Stato in cui i creditori avevano la residenza abituale, ovverosia la disciplina italiana. Ciò in virtù dell’art. 3 del Protocollo dell’Aja del 23/11/2007.

La questione più interessante riguardava lo scioglimento del matrimonio o separazione dei coniugi. Se infatti l’art. 8 Reg. UE 1259/2010 (Roma III) rende applicabile la legge dello Stato in cui i coniugi hanno la residenza abituale, d’altra parte l’art. 5 del medesimo Regolamento consente ai coniugi di designare di comune accordo la legge applicabile scegliendo tra legge della cittadinanza, della residenza o del tribunale cui ci si rivolge. L’applicazione della Mudawwana avrebbe avuto anche altri ulteriori ipotetici benefici per la mia cliente, atteso che, nel nostro ordinamento, oramai è diventato piuttosto complicato ottenere utilità economiche dall’altro coniuge allorquando il richiedente è giovane, in salute e dotato di comune capacità lavorativa. Viceversa, il diritto di famiglia marocchino conosce ancora alcuni istituti che tutelano la donna dopo la fine del matrimonio prevedendo l’obbligo di corresponsione di somme a titolo di risarcimento danno da parte del marito, come nel caso del divorzio per pregiudizio subito divorzio per mancato mantenimento e del divorzio dietro compenso (khol).

 

SEPARAZIONE CONDIZIONI
SEPARAZIONE CONDIZIONI

 

Ciò posto, la disciplina dell’art. 30 della legge 218/1995 non esaurisce la questione, poiché il nostro sistema di diritto internazionale privato contempla anche l’istituto del rinvio (rinvio ad un altro ordinamento che può essere all’ordinamento italiano, c.d. “rinvio indietro”; ovvero ad un terzo ordinamento straniero, c.d. “rinvio oltre”.

L’art. 13 della legge 218 stabilisce, infatti, che quando “è richiamata la legge straniera, si tiene conto del rinvio operato dal diritto internazionale privato straniero alla legge di un altro Stato: a) se il diritto di tale Stato accetta il rinvio; b) se si tratta di rinvio alla legge italiana”.

 

Il Grande avvocato Sergio Armaroli di Bologna casi di separazione o altri procedimenti attinenti al diritto di famiglia nell’ambito di coppie extra comunitarie.

I casi di separazione o altri procedimenti attinenti al diritto di famiglia nell’ambito di coppie extra comunitarie sono quelli in cui la coppia ha contratto matrimonio nel proprio paese di origine e poi si è trasferita in Italia dove ha stabilizzato la vita familiare. 

Ebbene, ai sensi dell’art. 3 della Legge n. 218/1995 nota come Riforma del Diritto Internazionale Privato si segue un criterio generale di collegamento per il quale, in tema di rapporti di famiglia, si applica la legge nazionale comune dei nubendi, dei coniugi o delle parti di un’unione civile, o dei conviventi (per rapporti relativi a rapporti di coniugio/convivenza e patrimoniali), e dei figli (in tema di filiazione).

Fanno eccezione i casi in cui non vi è accordo tra i coniugi sull’applicazione della legge nazionale. In questi casi, si applica “la legge dello Stato nel quale la vita matrimoniale risulta prevalentemente localizzata.”  ovvero la legge italiana.

Si rileva che il Regolamento UE n. 1259/2010 (cd. Reg. Roma III) prevede all’art. 5 che le parti possano scegliere, alternativamente, la legge del luogo di cittadinanza, ovvero della residenza abituale ovvero la legge del foro.

COPPIE DI NAZIONALITÀ DIVERSE: MATRIMONIO
 

Quali sono le condizioni perché uno straniero possa contrarre matrimonio in Italia

La capacità matrimoniale e le altre condizioni per contrarre matrimonio sono regolate dalla legge nazionale di ciascuno sposo (articolo 27 legge 218/1995). Lo straniero che vuole sposarsi in Italia deve presentare all’ufficiale dello stato civile una dichiarazione dell’autorità competente del proprio paese, dalla quale risulti che in base alle leggi a cui è sottoposto non vi sono impedimenti a contrarre quello specifico matrimonio (nulla osta alle nozze) (articolo 116 codice civile).

Ai fini del nulla osta non rilevano gli impedimenti relativi al sesso delle parti. (articolo 32 ter comma 2 della legge 218 del 1995, come modificato dal decreto legislativo 7 del 2017)

Lo straniero deve però rispettare alcune condizioni previste dalla legge italiana:

non deve essere stato interdetto per infermità di mente (link all’articolo 85);

non deve essere già sposato o legato da un’unione civile tra persone dello stesso sesso (link all’articolo 86);

non deve essere

padre, madre, figlio o figlia dello sposo;

fratello o sorella dello sposo;

genero, nuora, suocero o suocera dello sposo, anche se il matrimonio da cui deriva il rapporto di affinità è stato dichiarato nullo o si è sciolto;

non deve essere stato condannato per omicidio consumato o tentato sul coniuge dell’altro;

se donna, devono essere trascorsi trecento giorni dall’annullamento o dallo scioglimento del precedente matrimonio, con alcune eccezioni;

se residente o domiciliato in Italia, deve fare la pubblicazione a cura dell’ufficiale dello stato civile dove ha la residenza.

Non è previsto espressamente che lo straniero debba anche rispettare la norma italiana che stabilisce l’età minima, che è di diciotto anni o di sedici anni se il minore è autorizzato dal Tribunale per i Minorenni. Occorre in ogni caso tenere presente che l’applicazione della legge nazionale dello straniero, anche per quanto riguarda l’età minima, è pur sempre subordinata alla condizione che essa non sia contraria alla morale o all’ordine pubblico.

 

SENTENZA Corte di Cassazione – Sez. I Pen. – Sent. n. 32859 del 29/07/2013
2) Ministero dell’Interno – Circolare n. 21 del 26/07/2011
3) Ministero dell’Interno – Circolare n. 1 del 12/01/2022
4) Corte Costituzionale – Sent. n. 245 del 25/07/2011

 

 

Documenti per matrimonio civile con straniero

 

Permesso di soggiorno dopo matrimonio con italiano

 

Matrimonio tra italiano e marocchina in Marocco

 

Matrimonio con straniero residente Italia

 

Nulla osta per matrimonio in Italia

 

Matrimonio tra italiano e marocchina in Italia

 

Matrimonio tra cittadino italiano e albanese in Italia

فصل الأزواج من مواطني خارج الاتحاد الأوروبي

المحامي سيرجيو أرمارولي، خبير في حالات الانفصال والطلاق بين الأجانب

تحيات. إنها فترة تحدث فيها أشياء مختلفة وممكنة في كثير من الأحيان.

فن القانون المدني 116
قانون 30 مايو 1995، ن. 218
– المادة “إصلاح النظام الإيطالي للقانون الدولي الخاص”. 27
مرسوم رئيس الجمهورية بتاريخ 3 نوفمبر 2000، ن. 396
– اللائحة التنظيمية لمراجعة وتبسيط نظام الأحوال المدنية، عملا بالمادة. 2 الفقرة 12 من القانون الصادر في 15 مايو 1997، ن. 127
قانون 19 نوفمبر 1984، ن. 950
– “الاتفاقية المتعلقة بإصدار شهادة الأهلية الزوجية المعتمدة في موناكو في 5 سبتمبر 1980”
قانون 13 أكتوبر 1965، ن. 1195
– “تبادل المذكرات بين إيطاليا والولايات المتحدة الأمريكية فيما يتعلق بالزواج الذي يحتفل به في إيطاليا مواطنو الولايات المتحدة الأمريكية”
حكم المحكمة الدستورية رقم. 245 بتاريخ 25/07/2011
الفن. 63 فقرة 2 حرف. د) من RSC يقول أن الزيجات / الاتحادات التي يتم الاحتفال بها في المقر الدبلوماسي أو القنصلي الأجنبي في إيطاليا بين المواطنين الأجانب يمكن نسخها في إيطاليا إذا كانت هناك اتفاقية محددة بشأن هذه المسألة. تم التصديق على هذه الاتفاقية مع المغرب بالقانون رقم 143 لسنة 1996.
بالبحث والقراءة فهمت ما يلي:
– بالنسبة لأجانب تزوجا/انضما في المكتب القنصلي الأجنبي في إيطاليا، يمكن نسخ الزواج/الارتباط في حالة وجود اتفاقية محددة؛
– بصرف النظر عن حالة الفن. 19 من RSC، ينطبق هذا الحكم أيضًا على حالة الأجانب الذين تزوجوا/انضموا بهذه الطريقة، حتى لو أصبح أحدهم أو كليهما إيطاليًا في هذه الأثناء، لأنهم أجانب تزوجوا/انضموا وفقًا لقانونهم، وبالتالي فإن يمكن نسخ الفعل.
– إذا كان كلاهما أجنبيًا ولكن لا يوجد اتفاق محدد، فإن التشريع لا يحدد استثناءات ولكن وفقًا لكل هذا لم أجد أي شيء ينظم حالة الزواج/الارتباط في القنصلية الأجنبية المتعاقد عليها مع إيطالي؛ في الواقع يبدو أنه لا يمكن نسخه أبدًا لأنه سيكون زواجًا/ارتباطًا يتم الاحتفال به في إيطاليا بطريقة غير منتظمة، نظرًا لأن القنصلية “).

 

– اللائحة التنظيمية لمراجعة وتبسيط نظام الأحوال المدنية، عملا بالمادة. 2 الفقرة 12 من القانون الصادر في 15 مايو 1997، ن. 127
قانون 19 نوفمبر 1984، ن. 950
– “الاتفاقية المتعلقة بإصدار شهادة الأهلية الزوجية المعتمدة في موناكو في 5 سبتمبر 1980”
قانون 13 أكتوبر 1965، ن. 1195
– “تبادل المذكرات بين إيطاليا والولايات المتحدة الأمريكية فيما يتعلق بالزواج الذي يحتفل به في إيطاليا مواطنو الولايات المتحدة الأمريكية”
حكم المحكمة الدستورية رقم. 245 بتاريخ 25/07/2011
الفن. 63 فقرة 2 حرف. د) من RSC يقول أن الزيجات / الاتحادات التي يتم الاحتفال بها في المقر الدبلوماسي أو القنصلي الأجنبي في إيطاليا بين المواطنين الأجانب يمكن نسخها في إيطاليا إذا كانت هناك اتفاقية محددة بشأن هذه المسألة. تم التصديق على هذه الاتفاقية مع المغرب بالقانون رقم 143 لسنة 1996.
بالبحث والقراءة فهمت ما يلي:
– بالنسبة لأجانب تزوجا/انضما في المكتب القنصلي الأجنبي في إيطاليا، يمكن نسخ الزواج/الارتباط في حالة وجود اتفاقية محددة؛
– بصرف النظر عن حالة الفن. 19 من RSC، ينطبق هذا الحكم أيضًا على حالة الأجانب الذين تزوجوا/انضموا بهذه الطريقة، حتى لو أصبح أحدهم أو كليهما إيطاليًا في هذه الأثناء، لأنهم أجانب تزوجوا/انضموا وفقًا لقانونهم، وبالتالي فإن يمكن نسخ الفعل.
– إذا كان كلاهما أجنبيًا ولكن لا يوجد اتفاق محدد، فإن التشريع لا يحدد استثناءات ولكن وفقًا لكل هذا لم أجد أي شيء ينظم حالة الزواج/الارتباط في القنصلية الأجنبية المتعاقد عليها مع إيطالي؛ في الواقع يبدو أنه لا يمكن نسخه أبدًا لأنه سيكون زواجًا/ارتباطًا يتم الاحتفال به بطريقة غير نظامية في إيطاليا، نظرًا لأن القنصلية ”

 

بادئ ذي بدء، يجب أن يؤخذ في الاعتبار أنه بموجب المادة. 30 من قانون 31 مايو 1995، ن. 218، يتم تنظيم علاقات الملكية بين الزوجين بموجب القانون المطبق على علاقاتهما الشخصية، والذي، وفقًا للمادة 29 هو قانونهم الوطني المشترك، أو، إذا كان لديهم عدة جنسيات أو جنسيات مشتركة أكثر، قانون الدولة التي تقع فيها حياتهم الزوجية في الغالب.

وفي هذا الصدد، تم التأكيد على أن التحديد الملموس للمكان الذي تجري فيه الحياة الزوجية بشكل رئيسي هو مسألة واقعية يمكن أن يكون من الصعب للغاية حلها، على الرغم من أن ذلك يتزامن، في الحالات العادية، مع محل الإقامة المشترك للزوجين. ، يُفهم على أنه إقامة فعلية ومعتادة.

كيف يتم تنظيم حفل الزفاف في المغرب؟

كم مرة يمكنك الزواج في المغرب؟

ما هو الزواج الصحيح في إيطاليا؟

كيفية التحقق من صحة الزواج في إيطاليا؟

نقوم بتحليل القانون المطبق إذا كان أحد الزوجين إيطاليًا

 

. فيما يتعلق بالمسؤولية الأبوية وحضانة الأطفال وإعالتهم، ينبغي الإشارة إلى اتفاقية لاهاي بتاريخ 05/10/1961 وإلى المادة. 36 مكرر L.218/1995، الذي يحدد التطبيق الضروري للقانون الإيطالي في هذه الأمور عندما يتم عرض قاض إيطالي أمامهم.

وبالنسبة لالتزامات النفقة، يجب الرجوع إلى قانون الدولة التي يقيم فيها الدائنون عادة، أي القانون الإيطالي. وهذا بحكم الفن. 3 من بروتوكول لاهاي بتاريخ 23/11/2007.

القضية الأكثر إثارة للاهتمام تتعلق بفسخ الزواج أو انفصال الزوجين. إذا كان في الواقع الفن. 8 قانون الاتحاد الأوروبي رقم 1259/2010 (روما III) يجعل قانون الدولة التي يقيم فيها الزوجان مكان إقامتهما المعتاد، من ناحية أخرى، المادة. وتسمح المادة 5 من نفس اللائحة للزوجين بتحديد القانون الواجب التطبيق بشكل متبادل عن طريق الاختيار بين قانون الجنسية أو الإقامة أو المحكمة التي يخاطبونها. كان لتطبيق المدونة أيضًا فوائد افتراضية أخرى لموكلي، نظرًا لأنه في نظامنا، أصبح الأمر الآن معقدًا إلى حد ما للحصول على فوائد اقتصادية من الزوج الآخر عندما يكون مقدم الطلب شابًا، يتمتع بصحة جيدة ولديه قدرة عمل مشتركة . وفي المقابل، لا يزال قانون الأسرة المغربي يضم بعض المؤسسات التي تحمي المرأة بعد انتهاء الزواج من خلال النص على إلزام الزوج بدفع مبالغ تعويضا عن الأضرار، كما في حالة الطلاق بسبب الضرر، والطلاق بسبب عدم النفقة. والطلاق على عوض (الخلع).

 

شروط الانفصال
شروط الانفصال

 

وبعد قولي هذا، فإن أحكام الفن. لا تستنفد المادة 30 من القانون 218/1995 هذه المسألة، نظرًا لأن نظامنا للقانون الدولي الخاص يفكر أيضًا في مؤسسة الإحالة (الإحالة إلى نظام قانوني آخر يمكن أن يكون النظام القانوني الإيطالي، ما يسمى “إعادة الإحالة”؛ أو إلى نظام قانوني آخر) النظام الأجنبي الثالث، ما يسمى بـ “التأجيل أكثر”.

الفن. في الواقع، تنص المادة 13 من القانون 218 على أنه عند “الإشارة إلى القانون الأجنبي، تؤخذ في الاعتبار إشارة القانون الدولي الخاص الأجنبي إلى قانون دولة أخرى: أ) إذا كان قانون تلك الدولة يقبل الإشارة؛ ب) إذا كان الأمر يتعلق بالإشارة إلى القانون الإيطالي”.

 

المحامي الكبير سيرجيو أرمارولي من بولونيا في قضايا الانفصال أو الإجراءات الأخرى المتعلقة بقانون الأسرة في سياق الأزواج من خارج الاتحاد الأوروبي.

حالات الانفصال أو الإجراءات الأخرى المتعلقة بقانون الأسرة في سياق الأزواج من خارج الاتحاد الأوروبي هي تلك التي تزوج فيها الزوجان في بلدهما الأصلي ثم انتقلا إلى إيطاليا حيث استقرا في حياتهما العائلية.

حسنًا ، وفقًا للفن. 3 من القانون رقم . 218/1995 المعروف باسم إصلاح القانون الدولي الخاص، يتم اتباع معيار ربط عام يتم بموجبه، فيما يتعلق بالعلاقات الأسرية، القانون الوطني العام للعروسين أو الأزواج أو الأطراف في اتحاد مدني أو المتعايشين (بالنسبة إلى العلاقات المتعلقة بالزواج/المعاشرة وعلاقات الملكية)، والأطفال (من حيث البنوة).

ويستثنى من ذلك الحالات التي لا يوجد فيها اتفاق بين الزوجين على تطبيق القانون الوطني. وفي هذه الحالات، ينطبق “قانون الدولة التي توجد فيها الحياة الزوجية في الغالب”. أو القانون الإيطالي.

وتجدر الإشارة إلى أن لائحة الاتحاد الأوروبي رقم. 1259/2010 (ما يسمى نظام روما الثالث) ينص في المادة. 5 أنه يمكن للطرفين، بدلاً من ذلك، اختيار قانون مكان المواطنة أو مكان الإقامة المعتاد أو قانون المحكمة.

أزواج من جنسيات مختلفة: الزواج
ما هي شروط زواج الأجنبي في إيطاليا؟

وينظم القانون الوطني لكل من الزوجين الأهلية الزوجية وغيرها من شروط عقد الزواج (المادة 27 من القانون 218/1995). يجب على الأجنبي الذي يريد الزواج في إيطاليا أن يقدم لموظف الأحوال المدنية إقرارا من السلطة المختصة في بلده، يبين فيه أنه بناء على القوانين التي يخضع لها لا توجد موانع لعقد ذلك الزواج بعينه. (لا مانع من الزواج) (المادة 116 قانون مدني).

ولأغراض الترخيص، لا تعتبر العوائق المتعلقة بجنس الأطراف ذات صلة. (المادة 32 ثالثا فقرة 2 من القانون 218 لسنة 1995 المعدل بالمرسوم الاشتراعي رقم 7 لسنة 2017)

ومع ذلك، يجب على الأجنبي احترام بعض الشروط التي يحددها القانون الإيطالي:

ألا يكون قد تم حظره بسبب مرض عقلي (رابط المادة 85)؛

يجب ألا يكون متزوجًا بالفعل أو في اتحاد مدني مثلي (رابط إلى المادة 86)؛

لا يجب أن يكون كذلك

الأب أو الأم أو الابن أو ابنة العريس؛

أخ أو أخت العريس؛

صهر أو زوجة الابن أو حمو أو حماة العريس، حتى لو تم إعلان بطلان الزواج الذي تنبع منه علاقة المصاهرة أو فسخه؛

ألا يكون قد أدين بارتكاب جريمة قتل أو محاولة قتل زوج الآخر؛

إذا كانت المرأة، يجب أن يكون قد مضى ثلاثمائة يوم على فسخ الزواج السابق أو فسخه، مع بعض الاستثناءات؛

إذا كان مقيمًا أو مقيمًا في إيطاليا، فيجب أن يتم النشر من قبل موظف الأحوال المدنية في مكان إقامته.

لا يُنص صراحةً على أنه يجب على الأجنبي أيضًا احترام القانون الإيطالي الذي يحدد الحد الأدنى للسن وهو ثمانية عشر عامًا أو ستة عشر عامًا إذا أذنت محكمة الأحداث بالقاصر. وعلى أية حال، يجب أن يؤخذ في الاعتبار أن تطبيق القانون الوطني للأجنبي، حتى فيما يتعلق بالحد الأدنى للسن، لا يزال يخضع لشرط ألا يتعارض مع الأخلاق أو النظام العام.

 

حكم محكمة التمييز – القسم. الأقلام. – مرسل. ن. 32859 بتاريخ 29/07/2013
2) وزارة الداخلية – تعميم رقم. 21 بتاريخ 26/07/2011
3) وزارة الداخلية – تعميم رقم . 1 بتاريخ 2022/01/12
4) المحكمة الدستورية – مرسل. ن. 245 بتاريخ 25/07/2011

 

 

وثائق الزواج المدني من أجنبي

 

تصريح الإقامة بعد الزواج من إيطالية

 

الزواج بين إيطالي ومغربي في المغرب

 

الزواج من أجنبي مقيم في إيطاليا

 

لا يوجد عائق أمام الزواج في إيطاليا

 

الزواج بين إيطالي ومغربي في إيطاليا

 

زواج إيطالي وألباني في إيطاليا

 

 

 

Ndarja e çifteve të shtetasve jashtë BE-së

AVOKAT SERGIO ARMAROLI EKSPERT NE NDARJE DHE SHKURORRIME ME TE HUAJ

pershendetje. Është një periudhë në të cilën ndodhin shpesh gjëra të ndryshme dhe të mundshme.

neni i Kodit Civil. 116
Ligj 30 maj 1995, n. 218
– “Reforma e sistemit italian të së drejtës ndërkombëtare private” neni. 27
Dekret i Presidentit të Republikës 3 nëntor 2000, n. 396
– Rregullore për rishikimin dhe thjeshtimin e sistemit të gjendjes civile, në zbatim të nenit. 2 paragrafi 12 i ligjit 15 maj 1997, n. 127
Ligj 19 Nëntor 1984, n. 950
– “Konventa në lidhje me lëshimin e një certifikate të aftësisë martesore miratuar në Monako më 5 shtator 1980”
Ligji 13 tetor 1965, n. 1195
– “Shkëmbim notash ndërmjet Italisë dhe Shteteve të Bashkuara të Amerikës në lidhje me martesat e bëra në Itali nga shtetas të Shteteve të Bashkuara të Amerikës”
Vendimi i Gjykatës Kushtetuese nr. 245, datë 25.07.2011
Neni. 63 paragrafi 2 shkronja. d) i rsc thotë se martesat/bashkimet e bëra në selinë diplomatike ose konsullore të huaj në Itali midis shtetasve të huaj mund të transkriptohen në Itali nëse ka një konventë të veçantë për këtë çështje. Kjo konventë është ratifikuar me Marokun me ligjin 143/1996.
Duke hulumtuar dhe lexuar kuptova se:
– për 2 të huaj që martohen/bashkohen në zyrën konsullore të huaj në Itali martesa/bashkimi mund të transkriptohet nëse ekziston një marrëveshje specifike;
– përveç rastit të artit. 19 i RSC, dispozita zbatohet edhe për rastin e të huajve që janë martuar/bashkuar në këtë mënyrë, edhe nëse ndërkohë njëri ose të dy janë bërë italianë, sepse kanë qenë të huaj që janë martuar/bashkuar në përputhje me ligjin e tyre. akti mund të transkriptohet;
– nëse të dyja janë të huaja POR NUK ka marrëveshje specifike, legjislacioni nuk përcakton përjashtime POR sipas të gjitha këtyre NUK kam gjetur asgjë që rregullon rastin e martesës/bashkimit në konsullatën e huaj të kontraktuar nga një italian; me të vërtetë duket se nuk mund të transkriptohet kurrë sepse do të ishte një martesë/bashkim i festuar në Itali në mënyrë të parregullt, duke qenë se konsullata “).

 

– Rregullore për rishikimin dhe thjeshtimin e sistemit të gjendjes civile, në zbatim të nenit. 2 paragrafi 12 i ligjit 15 maj 1997, n. 127
Ligj 19 Nëntor 1984, n. 950
– “Konventa në lidhje me lëshimin e një certifikate të aftësisë martesore miratuar në Monako më 5 shtator 1980”
Ligji 13 tetor 1965, n. 1195
– “Shkëmbim notash ndërmjet Italisë dhe Shteteve të Bashkuara të Amerikës në lidhje me martesat e bëra në Itali nga shtetas të Shteteve të Bashkuara të Amerikës”
Vendimi i Gjykatës Kushtetuese nr. 245, datë 25.07.2011
Neni. 63 paragrafi 2 shkronja. d) i rsc thotë se martesat/bashkimet e bëra në selinë diplomatike ose konsullore të huaj në Itali midis shtetasve të huaj mund të transkriptohen në Itali nëse ka një konventë të veçantë për këtë çështje. Kjo konventë është ratifikuar me Marokun me ligjin 143/1996.
Duke hulumtuar dhe lexuar kuptova se:
– për 2 të huaj që martohen/bashkohen në zyrën konsullore të huaj në Itali martesa/bashkimi mund të transkriptohet nëse ekziston një marrëveshje specifike;
– përveç rastit të artit. 19 i RSC, dispozita zbatohet edhe për rastin e të huajve që janë martuar/bashkuar në këtë mënyrë, edhe nëse ndërkohë njëri ose të dy janë bërë italianë, sepse kanë qenë të huaj që janë martuar/bashkuar në përputhje me ligjin e tyre. akti mund të transkriptohet;
– nëse të dyja janë të huaja POR NUK ka marrëveshje specifike, legjislacioni nuk përcakton përjashtime POR sipas të gjitha këtyre NUK kam gjetur asgjë që rregullon rastin e martesës/bashkimit në konsullatën e huaj të kontraktuar nga një italian; në fakt duket se nuk mund të transkriptohet kurrë sepse do të ishte një martesë/bashkim i festuar në mënyrë të parregullt në Itali, duke qenë se konsullata ”

 

Para së gjithash, duhet pasur parasysh se, në bazë të Art. 30 i ligjit 31 maj 1995, n. 218, marrëdhëniet pasurore ndërmjet bashkëshortëve rregullohen nga ligji i zbatueshëm për marrëdhëniet e tyre personale, i cili, sipas nenit. 29 është e drejta e tyre e përbashkët kombëtare ose, nëse ata kanë disa shtetësi ose më shumë shtetësi të përbashkëta, ajo e shtetit në të cilin ndodhet kryesisht jeta e tyre martesore.

Në këtë drejtim, është theksuar se identifikimi konkret i vendit ku ndodhet kryesisht jeta bashkëshortore është një çështje faktike që mund të jetë shumë e vështirë për t’u zgjidhur, megjithëse kjo përkon, në raste normale, me vendbanimin e përbashkët të bashkëshortëve. , kuptohet si vendbanim efektiv dhe i zakonshem.

Si funksionon një martesë në Marok?

Sa shpesh mund të martoheni në Marok?

Cila martesë është e vlefshme në Itali?

Si të vërtetoni një martesë në Itali?

ANALIZOJMË LIGJIN E ZBATUESHËM NËSE NJËRI NGA BASHKËSHORTËT ESHTE ITALIANE

 

. Për sa i përket përgjegjësisë prindërore, kujdestarisë së fëmijëve dhe mbajtjes së saj, duhet t’i referohemi Konventës së Hagës të datës 05/10/1961 dhe nenit. 36 bis L. 218/1995, i cili përcakton zbatimin e nevojshëm të ligjit italian në këto çështje sa herë që një gjyqtar italian paraqitet para tyre.

Për detyrimet e ushqimit, duhet t’i referohemi ligjit të shtetit në të cilin kreditorët kanë pasur vendbanimin e tyre të zakonshëm, pra ligjin italian. Kjo është për shkak të artit. 3 të Protokollit të Hagës të datës 23/11/2007.

Çështja më interesante kishte të bënte me zgjidhjen e martesës ose ndarjen e bashkëshortëve. Nëse në fakt arti. 8 BE Reg 1259/2010 (Roma III) e bën të zbatueshëm ligjin e shtetit në të cilin bashkëshortët kanë vendbanimin e tyre të zakonshëm, nga ana tjetër, neni. 5 i së njëjtës Rregullore i lejon bashkëshortët të përcaktojnë reciprokisht ligjin në fuqi duke zgjedhur midis ligjit të shtetësisë, vendbanimit ose gjykatës së cilës i drejtohen. Aplikimi i Mudawwana do të kishte pasur edhe përfitime të tjera hipotetike për klientin tim, duke qenë se në sistemin tonë tani është bërë mjaft e ndërlikuar marrja e përfitimeve ekonomike nga bashkëshorti tjetër kur aplikanti është i ri, i shëndetshëm dhe ka kapacitet të përbashkët pune. . Në të kundërt, ligji maroken i familjes ka ende disa institucione që mbrojnë gruan pas përfundimit të martesës duke parashikuar detyrimin e burrit për të paguar shuma si kompensim për dëmet, si në rastin e divorcit për shkak të dëmit të pësuar, divorcit për shkak të mungesës së ushqimit. dhe shkurorëzimi për kompensim (khol).

 

KUSHTET E NDARJES
KUSHTET E NDARJES

 

Duke thënë këtë, dispozitat e Art. 30 i ligjit 218/1995 nuk e shteron çështjen, pasi sistemi ynë i së drejtës ndërkombëtare private parashikon edhe institucionin e referimit (referimi në një sistem tjetër juridik që mund të jetë sistemi juridik italian, i ashtuquajturi “referim mbrapa”; ose sistemi i tretë i huaj, i ashtuquajturi “shtyrje më tej”.

Arti. 13 i ligjit 218 përcakton, në fakt, se kur “i referohet ligjit të huaj, referimi i bërë nga e drejta ndërkombëtare private e huaj ndaj ligjit të një shteti tjetër merret parasysh: a) nëse ligji i atij Shteti pranon referencën; b) nëse ka të bëjë me referencë në ligjin italian”.

 

Avokati i madh Sergio Armaroli i Bolonjës, rastet e ndarjes ose procedura të tjera në lidhje me të drejtën familjare në kontekstin e çifteve jo-BE.

Rastet e ndarjes ose procedura të tjera që lidhen me të drejtën familjare në kontekstin e çifteve jashtë BE-së janë ato në të cilat çifti u martua në vendin e origjinës dhe më pas u zhvendos në Itali ku stabilizuan jetën e tyre familjare.

Epo, në përputhje me artin. 3 të ligjit nr. 218/1995 e njohur si Reforma e së Drejtës Ndërkombëtare Private, ndiqet një kriter i përgjithshëm lidhës, sipas të cilit, për sa i përket marrëdhënieve familjare, e drejta e përbashkët kombëtare e të porsamartuarve, bashkëshortëve ose palëve në një bashkim civil ose të bashkëjetuesve (p.sh. marrëdhëniet në lidhje me marrëdhëniet martesore/bashkëjetuese dhe pasurore), dhe fëmijët (përsa i përket filiacionit).

Përjashtim bëhet në rastet kur nuk ka marrëveshje ndërmjet bashkëshortëve për zbatimin e ligjit kombëtar. Në këto raste zbatohet “ligji i shtetit në të cilin ndodhet kryesisht jeta bashkëshortore”. ose ligji italian.

Duhet theksuar se Rregullorja e BE-së nr. 1259/2010 (i ashtuquajturi Reg. Roma III) parashikon në art. 5 që palët mund të zgjedhin, në mënyrë alternative, ligjin e shtetësisë, ose të vendbanimit të zakonshëm ose ligjin e forumit.

CIFTE KOMBËSish TË NDRYSHME: MARTESA
Cilat janë kushtet që një i huaj të martohet në Itali

Zotësia martesore dhe kushtet e tjera për lidhjen e martesës rregullohen nga ligji kombëtar i secilit bashkëshort (neni 27 ligji 218/1995). I huaji që dëshiron të martohet në Itali duhet t’i paraqesë nëpunësit të gjendjes civile një deklaratë të autoritetit kompetent të vendit të tij, e cila tregon se në bazë të ligjeve të cilave ai i nënshtrohet nuk ka asnjë pengesë për lidhjen e asaj martese specifike. (nuk ka pengesë për martesë) (neni 116 i kodit civil).

Për qëllime të autorizimit, pengesat në lidhje me seksin e palëve nuk janë relevante. (neni 32 ter paragrafi 2 i ligjit 218 të vitit 1995, i ndryshuar me dekretin legjislativ 7 të 2017)

Megjithatë, i huaji duhet të respektojë disa kushte të përcaktuara nga ligji italian:

nuk duhet të jetë i ndaluar për shkak të sëmundjes mendore (lidhja me nenin 85);

nuk duhet të jetë tashmë i martuar ose në një bashkim civil të të njëjtit seks (lidhja me nenin 86);

nuk ka pse të jetë

babai, nëna, djali ose vajza e dhëndrit;

vëllai ose motra e dhëndrit;

dhëndri, nusja, vjehrri ose vjehrra e dhëndrit, edhe nëse martesa nga e cila buron lidhja e afërsisë është shpallur e pavlefshme ose është zgjidhur;

nuk duhet të jetë dënuar për kryerje ose tentativë vrasjeje ndaj bashkëshortit të tjetrit;

nëse është grua, duhet të kenë kaluar treqind ditë nga anulimi ose zgjidhja e martesës së mëparshme, me disa përjashtime;

nëse banon ose banon në Itali, publikimi duhet të bëhet nga nëpunësi i gjendjes civile ku ai/ajo banon.

Nuk parashikohet shprehimisht se i huaji duhet të respektojë edhe ligjin italian që përcakton moshën minimale, e cila është tetëmbëdhjetë ose gjashtëmbëdhjetë vjeç nëse i mituri autorizohet nga Gjykata për të Mitur. Në çdo rast, duhet mbajtur parasysh se zbatimi i ligjit kombëtar të të huajit, edhe për sa i përket moshës minimale, gjithsesi i nënshtrohet kushtit që të mos jetë në kundërshtim me moralin apo rendin publik.

 

AKTGJYKIM Gjykata e Kasacionit – Seksioni. Stilolapsat. – Dërguar. n. 32859 datë 29.07.2013
2) Ministria e Brendshme – Qarkorja nr. 21 datë 26.07.2011
3) Ministria e Brendshme – Qarkore nr. 1 datë 12.01.2022
4) Gjykata Kushtetuese – Dërguar. n. 245, datë 25.07.2011

 

 

Dokumentet për martesë civile me të huaj

 

Leje qëndrimi pas martesës me një italian

 

Martesa mes italianit dhe marokenit në Marok

 

Martesa me nje te huaj rezident ne Itali

 

Asnjë pengesë për martesë në Itali

 

Martesa mes italianit dhe marokenit në Itali

 

Martesa mes nje shtetasi italian dhe shqiptar ne Itali

Separarea cuplurilor de cetățeni din afara UE

AVOCAT SERGIO ARMAROLI EXPERT ÎN SEPARĂRI ȘI DIVORȚURI ÎNTRE STRĂINI

Salutări. Este o perioadă în care se întâmplă adesea lucruri diverse și posibile.

Cod civil art. 116
Legea 30 mai 1995, nr. 218
– „Reforma sistemului italian de drept internațional privat” art. 27
Decretul Președintelui Republicii 3 noiembrie 2000, nr. 396
– Regulamentul pentru revizuirea și simplificarea sistemului de stare civilă, în temeiul art. 2 alin.12 din legea 15 mai 1997, nr. 127
Legea 19 noiembrie 1984, nr. 950
– „Convenția privind eliberarea unui certificat de capacitate maritală adoptată la Monaco la 5 septembrie 1980”
Legea 13 octombrie 1965, nr. 1195
– „Schimb de note între Italia și Statele Unite ale Americii privind căsătoriile celebrate în Italia de cetățeni ai Statelor Unite ale Americii”
Sentința Curții Constituționale nr. 245 din 25.07.2011
Art. 63 alin.2 lit. d) din rsc spune că căsătoriile/uniunile celebrate la sediul diplomatic sau consular străin din Italia între cetățeni străini pot fi transcrise în Italia dacă există o convenție specifică în materie. Această convenție a fost ratificată cu Marocul prin legea 143/1996.
Cercetând și citind am înțeles că:
– pentru 2 străini care se căsătoresc/s-au alăturat la oficiul consular străin în Italia căsătoria/uniunea poate fi transcrisă dacă există un anumit acord;
– în afară de cazul art. 19 din rsc, prevederea se aplică și în cazul străinilor care s-au căsătorit/s-au alăturat astfel, chiar dacă între timp unul sau amândoi au devenit italieni, deoarece au fost străini care s-au căsătorit/s-au alăturat în conformitate cu legea lor, prin urmare, fapta poate fi transcrisă;
– dacă ambele sunt străine DAR NU există un acord specific, legislația nu stabilește excepții DAR conform În toate acestea NU am găsit nimic care să reglementeze cazul căsătoriei/uniunii la consulatul străin contractat de un italian; într-adevăr se pare că nu poate fi niciodată transcris pentru că ar fi o căsătorie/unire celebrată în Italia în mod neregulat, în condițiile în care consulatul „).

 

– Regulamentul de revizuire și simplificare a sistemului de stare civilă, în temeiul art. 2 alin.12 din legea 15 mai 1997, nr. 127
Legea 19 noiembrie 1984, nr. 950
– „Convenția privind eliberarea unui certificat de capacitate maritală adoptată la Monaco la 5 septembrie 1980”
Legea 13 octombrie 1965, nr. 1195
– „Schimb de note între Italia și Statele Unite ale Americii privind căsătoriile celebrate în Italia de cetățeni ai Statelor Unite ale Americii”
Sentința Curții Constituționale nr. 245 din 25.07.2011
Art. 63 alin.2 lit. d) din rsc spune că căsătoriile/uniunile celebrate la sediul diplomatic sau consular străin din Italia între cetățeni străini pot fi transcrise în Italia dacă există o convenție specifică în materie. Această convenție a fost ratificată cu Marocul prin legea 143/1996.
Cercetând și citind am înțeles că:
– pentru 2 străini care se căsătoresc/s-au alăturat la oficiul consular străin în Italia căsătoria/uniunea poate fi transcrisă dacă există un anumit acord;
– în afară de cazul art. 19 din rsc, prevederea se aplică și în cazul străinilor care s-au căsătorit/s-au alăturat astfel, chiar dacă între timp unul sau amândoi au devenit italieni, deoarece au fost străini care s-au căsătorit/s-au alăturat în conformitate cu legea lor, prin urmare, fapta poate fi transcrisă;
– dacă ambele sunt străine DAR NU există un acord specific, legislația nu stabilește excepții DAR conform În toate acestea NU am găsit nimic care să reglementeze cazul căsătoriei/uniunii la consulatul străin contractat de un italian; de fapt se pare că nu poate fi niciodată transcris pentru că ar fi o căsătorie/unire celebrată în mod neregulat în Italia, având în vedere că consulatul ”

 

În primul rând, trebuie reținut că, în temeiul art. 30 din legea 31 mai 1995, nr. 218, raporturile patrimoniale dintre soți sunt reglementate de legea aplicabilă raporturilor lor personale care, potrivit art. 29 este legea lor naţională comună sau, dacă au mai multe cetăţenii sau mai multe cetăţeni comune, cea a statului în care se află predominant viaţa lor conjugală.

În acest sens, s-a subliniat că identificarea concretă a locului în care se află în principal viața conjugală este o chestiune de fapt care poate fi foarte greu de rezolvat, deși aceasta coincide, în cazuri normale, cu reședința comună a soților. , înțeleasă ca reședință efectivă și obișnuită.

Cum funcționează o nuntă în Maroc?

Cât de des te poți căsători în Maroc?

Ce căsătorie este valabilă în Italia?

Cum se validează o căsătorie în Italia?

ANALIZĂM LEGEA APLICABILĂ DACĂ UNUL DINTRE SOȚI ESTE ITALIAN

 

. În ceea ce privește răspunderea părintească, custodia copiilor și întreținerea acestora, ar fi trebuit să se facă referire la Convenția de la Haga din 05/10/1961 și la art. 36 bis L. 218/1995, care stabilește aplicarea necesară a dreptului italian în aceste materii ori de câte ori este adus în fața lor un judecător italian.

Pentru obligațiile de întreținere, trebuie făcută referire la legea statului în care creditorii își aveau reședința obișnuită, adică dreptul italian. Aceasta în virtutea art. 3 din Protocolul de la Haga din 23/11/2007.

Cea mai interesantă problemă a vizat desfacerea căsătoriei sau separarea soților. Dacă de fapt art. 8 Reg. UE 1259/2010 (Roma III) face aplicabilă legea statului în care soții își au reședința obișnuită, pe de altă parte art. 5 din același Regulament permite soților să desemneze reciproc legea aplicabilă alegând între legea cetățeniei, reședința sau instanța la care se adresează. Aplicarea Mudawwana ar fi avut și alte beneficii ipotetice suplimentare pentru clientul meu, având în vedere că, în sistemul nostru, acum a devenit destul de complicat să obțină beneficii economice de la celălalt soț atunci când solicitantul este tânăr, sănătos și are capacitate de muncă comună. . Dimpotrivă, dreptul familiei marocan mai are unele instituții care protejează femeia după încetarea căsătoriei prevăzând obligația soțului de a plăti sume cu titlu de despăgubire pentru daune, ca în cazul divorțului din cauza prejudiciului suferit, divorțului din lipsă de întreținere. și divorțul pentru compensație (khol).

 

CONDIȚII DE SEPARARE
CONDIȚII DE SEPARARE

 

Acestea fiind spuse, dispozițiile art. 30 din legea 218/1995 nu epuizează problema, întrucât sistemul nostru de drept internațional privat are în vedere și instituția sesizării (trimiterea la un alt sistem juridic care poate fi sistemul juridic italian, așa-numita „referire înapoi”; sau la un al treilea sistem străin, așa-numitul „amânare în continuare”.

Art. 13 din legea 218 stabilește, de fapt, că atunci când „se face referire la dreptul străin, se are în vedere trimiterea făcută de dreptul internațional privat străin la dreptul altui stat: a) dacă legea acelui stat acceptă trimiterea; b) dacă se referă la o trimitere la dreptul italian”.

 

Marele avocat Sergio Armaroli de la Bologna cazuri de separare sau alte proceduri legate de dreptul familiei în contextul cuplurilor extracomunitare.

Cazurile de separare sau alte proceduri referitoare la dreptul familiei în contextul cuplurilor din afara UE sunt cele în care cuplul s-a căsătorit în țara de origine și apoi s-a mutat în Italia unde și-a stabilizat viața de familie.

Ei bine, în temeiul art. 3 din Legea nr. 218/1995 cunoscută sub denumirea de Reforma Dreptului Internațional Privat, se urmărește un criteriu general de conexiune conform căruia, în materie de relații de familie, dreptul național comun al tinerilor căsătoriți, soților sau părților la o uniune civilă, ori al concubinatorilor (pentru relațiile legate de relațiile conjugale/de conviețuire și de proprietate) și copii (din punct de vedere al filiației).

Se face o excepție în cazurile în care nu există un acord între soți cu privire la aplicarea dreptului național. În aceste cazuri, se aplică „legea statului în care se află predominant viața conjugală”. sau legea italiană.

De menționat că Regulamentul UE nr. 1259/2010 (așa-numitul Reg. Roma III) prevede în art. 5 că părțile pot alege, alternativ, legea locului cetățeniei, ori a reședinței obișnuite ori legea forului.

CUPLURI DE NAȚIONALITĂȚI DIFERITE: CĂSĂTORIA
Care sunt condițiile pentru ca un străin să se căsătorească în Italia

Capacitatea maritală și alte condiții pentru încheierea căsătoriei sunt reglementate de legislația națională a fiecărui soț (art. 27 legea 218/1995). Străinul care dorește să se căsătorească în Italia trebuie să prezinte ofițerului de stare civilă o declarație de la autoritatea competentă din propria țară, din care să rezulte că în baza legilor cărora le este supus nu există impedimente la încheierea căsătoriei respective. (fără impediment la nuntă) (art. 116 cod civil).

În sensul autorizației, impedimentele legate de sexul părților nu sunt relevante. (articolul 32 ter alin.2 din legea 218 din 1995, modificată prin decretul legislativ 7 din 2017)

Cu toate acestea, străinul trebuie să respecte unele condiții stabilite de legea italiană:

nu trebuie să fi fost interzis din cauza unei boli mintale (link la articolul 85);

nu trebuie să fie deja căsătorit sau într-o uniune civilă între persoane de același sex (link la articolul 86);

nu trebuie să fie

tatăl, mama, fiul sau fiica mirelui;

fratele sau sora mirelui;

ginerele, nora, socrul sau soacra mirelui, chiar dacă căsătoria din care derivă relația de afinitate a fost declarată nulă sau a fost desființată;

nu trebuie să fi fost condamnat pentru săvârșirea sau tentativa de omor asupra soțului celuilalt;

dacă este femeie, trebuie să fi trecut trei sute de zile de la anularea sau desfacerea căsătoriei anterioare, cu unele excepții;

dacă are domiciliul sau domiciliul în Italia, publicarea trebuie făcută de către ofițerul de stare civilă în care acesta/ea își are domiciliul.

Nu este prevăzut în mod expres că străinul trebuie să respecte și legea italiană care stabilește vârsta minimă, care este de optsprezece ani sau șaisprezece ani dacă minorul este autorizat de Tribunalul pentru minori. În orice caz, trebuie reținut că aplicarea legii naționale a străinului, chiar și în ceea ce privește vârsta minimă, este încă supusă condiției ca aceasta să nu fie contrară bunelor moravuri sau ordinii publice.

 

HOTĂRÂREA Curtea de Casație – Secția. Pixurile. – Trimis. n. 32859 din 29.07.2013
2) Ministerul de Interne – Circulara nr. 21 din 26.07.2011
3) Ministerul de Interne – Circulara nr. 1 din 12.01.2022
4) Curtea Constituțională – Sent. n. 245 din 25.07.2011

 

 

Acte pentru căsătoria civilă cu un străin

 

Permis de ședere după căsătoria cu un italian

 

Căsătoria dintre italieni și marocani în Maroc

 

Căsătoria cu un străin rezident în Italia

 

Niciun impediment pentru căsătorie în Italia

 

Căsătoria dintre italieni și marocani în Italia

 

La separazione delle coppie di cittadini extra comunitari